|
| |
Adevărul din Humanae Vitae
de Preasfinţia sa Fabian Bruskewitz
dieceza de Lincoln, Nebraska, U. S. A.
Vorbind despre extraordinara şi faimoasa enciclică a Papei Paul al VI-lea,
Humanae Vitae, care a fost emisă pe 29 iunie 1968, îmi amintesc un incident ce a
avut loc cu 10 ani mai târziu, pe 29 iunie 1978. Era sărbătoarea sfinţilor Petru
şi Paul, întotdeauna o celebrare mare şi glorioasă în Cetatea Romei. Am fost
printre preoţii desemnaţi să distribuie Sf. Împărtăşanie în Bazilica Sf. Petru.
Papa Paul al VI-lea a fost predicatorul, iar predica lui a constat în principal
în reluarea documentelor majore ale pontificatului său. Stătea la catedra
pontificală, în faţa altarului Sf. Petru şi citea din manuscrisul pregătit. A
anunţat numele fiecăruia dintre documentele pe care le emisese.
Când a ajuns la Humanae Vitae, îmi amintesc foarte bine cum şi-a pus în poală
hârtiile pe care le citea, s-a uitat în sus şi cu o enormă sinceritate a zis : «
Humanae Vitae : n-am trădat adevărul. » Apoi a ridicat hârtiile şi a continuat
discursul său formal. Loiali memoriei sale, din moment ce acum spunem câteva
cuvinte, să ne rugăm să fim tot atât de loiali adevărului precum a fost marele
Pontif Papa Paul al VI-lea, şi să nu diminuăm în vreun fel integritatea
principiilor morale şi a învăţăturilor cuprinse în această enciclică.
Fundal
Până în 1930 nu există vreo indicaţie în istoria creştinătăţii, nici o metodă
artificială de prevenire a naşterii pe care vreun grup creştin s-o fi aprobat ca
morală. Contracpeţia era bine cunoscută chiar şi anticilor, deşi metodele erau
adesea crude şi primitive şi bazate pe o biologie greşită. Totuşi, prin toată
istoria creştinătăţii, contracepţia era considerată împreună cu avortul ca un
rău intrinsec şi, dacă făcut cu voinţă liberă şi reflecţie suficientă,
întotdeauna un păcat de moarte punând în primejdie mântuirea. Aceasta era
învăţătura consecventă a tuturor părinţilor bisericii, chiar şi a învăţăturilor
morale ale acelor creştini care, în decursul istoriei, au fost separaţi de Roma
şi de scaunul lui Petru , cum ar fi ortodocşii estici şi mai tărziu diverse
grupări protestante. Învăţătura despre răul contracepţiei a fost menţinută. Abia
în 1930 la conferinţa de la Lambeth majoritatea episcopilor anglicani prezenţi
acolo au fost de acord cu folosirea prevenirii artificiale a naşterii. Era o
inovaţie neaşteptată şi a şocat întreaga lume creştină. E adevărat că de-a
lungul secolelor, mulţi creştini, incluzând catolici, au violat legea lui
Dumnezeu şi folosesc contraceptive artificiale, dar era cunoscut şi acceptat că
acesta era un lucru greşit şi nu au existat încercări de justificare a actelor
morale care erau contrare legii divine şi naturale. Conferinţa Lambeth din 1930
a încercat să dea legitimitate unei practici care era înainte considerată
imorală, iar acum declarată a nu mai fi imorală.
Reacţia a fost în general negativă în lume, iar Sfinţia Sa Papa Pius al XI-lea
imediat a scris o splendidă enciclică numită Casti Conubii în care reafirma
învăţătura constantă şi neîntreruptă a Bisericii catolice despre moralitatea
prevenirii artificiale a sarcinii. A spus în termeni foarte clari şi puternici
ceea ce Biserica a învăţat dintotdeauna în acel domeniu. În 1939 circumstanţele
economice erau îmbunătăţite în întrega lume de vest în special, şi exacerbau
tentaţiile de a preveni o sarcină. Deja o cantitate considerabilă de propagandă
a fost făcută în special prin nume precum Margaret Sanger, cu intenţia de a
spune că copiii sunt o povară costisitoare şi că s-ar putea uşura unele greutăţi
economice care ar putea fi experimentate de o familie prin limitarea numărului
de naşteri.
Cu o anumită măsură de gradualitate, ideea că contracepţia nu era rea intrinsec
a început să se strecoare în doctrinele altor grupuri protestante şi necatolice.
În mare, oricum, nu există dezacord în aceasă[ chestiune în Biserica Catolică.
În anii 60 a început să fie dezvoltată o pilulă anovulatorie care era capabilă
să fie folosită ca metodă artificială de prevenire a concepţiei înaintea actului
sexual. Papa Pius al XII-lea, în 1958 a spus că asta era, după părerea sa, chiar
dacă temporar, o directă strilizare şi, prin urmare, era imorală. Cercetări mai
multe şi mai amănunţite au fost făcute în diverse locuri în ceea ce priveşte
mijloacele chimice care inhibă ovulaţia feminină şi, în consecinţă, o metodă de
prevenire artidficială a naşterii.
Chestiunea era vie în anii timpurii 60 şi circula în jurul cercetărilor făcute
la Universitatea Harvard de Dr. Rock, care pretindea că e catolic şi că
inhibarea ovulaţiei prin mijloace chimice ar fi morală pentru a preveni o
sarcină. I s-au alăturat diverse persoane din biserică şi din afară care au
continuat să susţină că un nou look ar trebui dat acestor metode de prevenire
susţinând că avea anumite similarităţi cu PFN şi că inhibarea ovulaţiei era un
mod de a preveni sau limita naşterile, metodă care putea fi găsită compatibilă
cu tradiţia morală catolică. Presat să privească chestiunea mai atent, Papa Ioan
al XXIII-lea în martie 1963, a format o comisie specială care să analizeze
într-un mod mai profund studiul aspupra mijloacelor chimice ovulante pentru a
preveni sarcinile, în relaţie cu moralitatea catolică. După moartea
binecuvântatului Ioan al XXIII_lea, Papa Paul al VI-lea a reconstituit comisia
şi i-a extins scopul pentru a cerceta totalitatea învăţăturilor morale catolice
în ceea ce priveşte contracepţia artificială. Această comisie care a fost
extinsă de două ori de Papa Paul al VI-lea, a fost obiectul unui mare interes
dar şi presiuni din interiorul şu exteriorul bisericii catolice. E dificil să
prindem în cuvinte atmosfera acelui timp. Parte din atmosferă implica această
cultură a Conciliului Vatican II care vorbea şi era implicată în dialogul cu
lumea. Un mare număr de oameni erau nerăbdători ca Biserica să accepte anumite
vederi lumeşti astfel încât Biserica însăşi să fie mai uşor acceptată în anumite
doctrine. De la interzicerea mijloacelor artificiale de prevenire a sarciniilor
există o foarte clară şi distinctă poziţie morală catolică, erau mulţi care
credeau că va fi mai uşor să practici evanghelizarea dacă biserica schimbă
doctrina şi învăţătura istorică asupra acestor chestiuni.
În acea perioadă era o creştere mare a populaţiei tinere în special în lumea de
vest. Erau faimoşii « copii ai prosperităţii » care deveneau adulţi, născuţi
după cel de-al doilea Război Mondial. Această perioadă se confruntă în special
în ţările Europei de vest şi America de nord în mod special, cu o mare nelinişte
şi exhuberanţă tinerească care conţinea o cantitate uriaşă de rebeliune. Mulţi
dintre aceşti tineri au fost crescuţi în prosperitate fără egal şi fără
precedent şi erau foarte mult copiii televiziunii care le stimula apetitul şi
adesea le stimula poftele. satisfacerea senzuală era o parte important[ a
mediului lor cultural. prin urmare, o cultură a hedonismului şi a
materialismului se năştea. Anii 60 au fost perioada în care muzica dionisiană
a-nceput să apară, muzică ce influenţa cultura mai mult decât se recunoştea
atunci. Muzica, care nu numai c[ ridica în slăvi mulţumirea de sine dar era şi
lascivă şi într-o mare măsură iraţională. de asemenea, anii 60 erau timpurile
când drogurile au devenit răspândite în lumea de vest, derivând dintr-o cultură
care era devotată cântării plăcerii, confortului şi egoismului.
Toate astea au devenit mai clare datorită faimosului festival naţional Woodstock
care a apărut la numai un an după Humanae Vitae. Atunci câteva sute de mii de
tineri s-au adunat la o fermă din New York şi au luat droguri, au ascultata rock
şi s-au implicat în promiscuitate sexuală. Asta se presupinea a fi drumul unei
lumi mai paşniuce , în special de învăţaţii media.
În acel timp, în Biserica Catolică aveau loc dezvoltări revoluţionare. Limba
liturgic[ a fost schimbată. Multe reguli care restricţionau sau ghidau viaţa
catolică au fost modificate sau slăbite. În acea atmosferă exista de asemenea un
spirit care spunea : « totul este de experimentat » şi , prin urmare, existau
aşteptări generale care tindeau spre slăbirea proviziilor legii divine în
privinţa contracepţiei. Atât în catolicism, cât şi în afara bisericii, existau
pe atunci două alte chestiuni morale care erau uneori folosite pentru a deghiza
căutarea penru imoralitate în chestiuni de comportament sexual. Acestea aveau
legătură cu dreptatea rasială, egalitatea şi cu pacea în poziţie faţă de
implicarea americană în războiul din Vietnam.
Ambele chestiuni au căpătat o patină morală şi erau adesea folosite ca o salvare
pentru conştiinţe care erau înclinate spre practici sexuale imorale.
În cele din urmă, deşi nu ştiu toate detaliile, cred că ar trebui să dăm
consideraţie teoriei lui E. Michael Jones care susţinea că alegera lui John F.
Kennedy ca primul preşedinte catolic al SUA în 1960 a aruncat o puternică panică
în anglo-saxoni, care controlaseră ţara. Aceasta a cauzat forţe economice
puternice, în special fundaţia Rockfeller, să finanţeze cercetarea asupra
pilulei contraceptive şi incredibila campanie naţională şi internaţională pentru
a nu mai creşte populaţia şi pentru folosirea largă a contraceptivelor.
Posibilitatea ca demografii catolici să preia puterea în SUA a cauzat acest
exces de efort pentru a proclama în special în biserica catolică, folosirea
contraceptivelor şi să limiteze creşterea populaţiei catolice în SUA.
Un alt aspect al fundalului emiterii Humanae Vitae era durata prea mare de timp
care îi trebuia papei pentru a ajunge la o decizie în chestiunea morală.Cu cât
mai mult trecea timpul, cu atât mai mult creştea părerea că într-un fel sau
altul biserica va proclama că prevenirea artificială a sarcinii nu mai era
considerată imorală. În timpul celui de-al II_lea Conciliu Vatican , Card.
Montini din Milano, care mai târziu a devenit papa Paul al VI-lea, era
identificat cu ce s-ar putea numi elemente mai liberale sau progresiste în
Conciliu, împreună cu Card. Suens al Belgiei, Card. Alfrink al Olandei şi Card.
Koenig din Austria. Era aproapte sigur că aceşti cardinali ca şi mulţi alţi
prelaţi, în special din Europa de vest şi America de nord, făceau presiuni
asupra Papei pentru a schimba istorica şi tradiţionala doctrină a bisericii.
Comisia era de asemenea puternic divizată şi o majoritate crescândă din comisie
era de părere că contracepţia ar putea fi decalrată morală. Informaţia se
scurge, de unde se presepuneau a fi discuţii confidenţiale, se scurgeau în ziare
şi în special în aripa de stânga şi în presa liberală care anticipa cu nerăbdare
o schimbare în acestă chestiune. Emiterea eroică a Papei paul al VI-lea a
enciclicii Humanae Vitae, subintitulată : despre reglementarea naşterilor, a
cauzat o senzaţie imediată atât printre catolici, cât şi printre necatolici.
Enciclica
Structura enciclicii e relativ simplă. Papa începe prin a recapitula controversa
care a ocazionat emiterea ei şi a insistat pe competenţa Bisericiii de a judeca
chiar şi chestiuni de lege natiuurală : « Nici un credincios nu va vrea să nege
că autoritatea învăţătoare a Bisericii e Petru şi apostolii şi trimiţându-i să
înveţe toate naţiunile poruncile sale, i-a constituit paznici şi interpretatori
ai întregii legi morale, nu numai a legii evangheliilor dar şi a legii naturale
care e de asemenea o expresie a voinţei Domnului, îndeplinirea cu credinţă a
căreia e la fel de necesară pentru mântuire ». Papa continuă să spună : « În
conformitate cu acestaă misiune a ei, Biserica întotdeauna a furnizat, şi chiar
şi mai mult în timpurile noastre, o învăţătură coerentă în ceea ce priveşte atât
natura căsătoriei, cât şi folosirea corectă a drepturilor conjugale şi
îndatoririlor soţului şi soţiei.” Sf. Părinte vorbeşte despre dragostea
conjugală, adică despre căsătorie însăşi, ca fiind un bun instituit de Dumnezeu
pentru a realiza în om planul său de dragoste şi de a permite soţilor să
colaboreze cu Dumnezeu în generarea şi educarea noilor vieţi. El vorbeşte despre
responsabilitatea părinţilor care implică înţelegerea şi respectarea legilor
bilogice care sunt parte ale fiinţei umane, stăpânirea instinctului şi pasiunii
prin control raţional, deciderea prudentă asupra mărimii familiei şi
circumstanţelor concrete şi aderarea la ordinea morală obiectivă stabilită de
Dumnezeu.
Enciclica reitera învăţătura catolică contuinuă şi tradiţională că scopurile
unitive şi procreative ale căsătoriei nu puteau fi separate şi că ambele sunt
esenţiale pentru integritatea actului sexual. A spus fosrte clar că legea
naturală cere ca fiecare act conjugal să rămână deschis transmiterii vieţii.
Asta înseamnă respingerea avortului direct, contracepţia sau sterilizarea
permanentă sau temporară şi a oricărei proceduri care fie înaintea, fie în
timpul , în realizarea sau în dezvoltarea consecinţelor sale naturale, propune
fie ca scop sau ca mijloc imposibiliatatea procreării. Papa a subliniat că
violenţa deliberată asupra integrităţii chiar şi a unui singur act sexual
constituie un rău grav care nu poate fi rectificat nici printr-un motiv ulterior
bun, nici prin alte acte conjugale deschise procrării.
În timp ce respinge toate modalităţle artificiale de prevenire a sarcinii, Papa
a afirmat că actul sexual poate fi legitim dacă cuplul e infertil pentru cauze
independente de voinţa soţului sau soţiei. Prin urmare, e permisă folosirea
metodelor terapeutice necesare sănătăţii, care nu sunt calculate pentru a
suprima procrearea, chiar dacă va rezulta ca efect secundar un obstacol în calea
procreării. Mai mult, pentru motive serioase, nu pentru egoism care nu poate fi
niciodată un motiv adecvat serios, soţii îşi pot reglemanta naşterile folosind
ritmurile naturale iminente funcţiilor generative. Papa subliniază, oricum, că
aceasta cere auto-disciplină şi înfrânare şi aduce o contribuţie semnificativă
pentru altruismul reciproc esenţial pentru o căsătorie fericită şi stabilă.
Enciclica coonţine de asemenea exhortaţii pentru cei căsătoriţi să urmeze
valoarea pozitivă a castităţii conjugale, să fie asistaţi de rugăciune şi
sacramente şi să nu fie descurajaţi de slăbiciunea naturală. E foarte puternic
în admonestarea autorităţlor publice pentru a promova un climat social favorabil
castităţii şi să se abţină de la susţinerea sau impunerea prevenirii artificiale
a tehnicilor de prevenire a sarcinii pentru a rezolva problemele demografice.
Papa continuă să prezică care ar fi consecinţele cedării în faţa răului
intrinsec al prevenirii artificiale a sarcinii. A spus că asta ar încuraja
promiscuitatea şi infidelitatea maritală, va degrada femeile până vor ajunge
obiecte de satisfacţie sexuală ; va furniza guvernele nescrupuloase cu mijloace
de a viola libertatea procreativă a supuşilor lor. Actualul Sfânt Părinte, Papa
Ioan Paul al II-lea, a reluat cu tremeni foarte puternici învăţăturile din
Humanae Vitae şi a făcut cunoscut faptul că această învăţătură aparţine nu numai
legii morale naturale, dar şi ordinii morale relevate de Dumnezeu. Nu putea fi
diferit, ci numai ce e transmis de tradiţie şi de Magisteriu. Există o dispută
între unii teologi despre caracterul infailibil al acestei învăţături morale a
Bisericii. E general acceptat şi prponderenţa evidenţei e de partea afirmaţiei
că această învăţătură se bucură într-adevăr de carisma infailibilităţii. Chiar
şi teologul aflat în dezacord Hans Kung a înţeles că aceasta e situaţia şi ca să
evite consecinţele faptului, a scris o carte ce neagă dogma infailibilităţii şi
din acest motiv a fost declarat un teolog necatolic şi o persoană ale cărei
învăţături sunt periculaose pentru mântuire. În special profesorul Gemain Grisez
şi pr. John Ford au subliniat că această învăţătură a Bisericii şi continuitatea
ei se bucură de carisma infailibilităţii pe care Duhul Sfânt o dă Bisericii
catolice, şi că acesta e un fapt, chiar înainte de enciclica lui Paul al VI-lea,
Humane Vitae. Sunt unii care au o opinie diferită a acestui subiect, desigur.
Consecinţele
Imediat după ce enciclica a fost promulgată, a existat un tumult extraordinar în
lume, mai ales în biserica catolică. Majoritatea rapoartelor comisiei au fost
divulgate în America către « Reporterul Naţional Catolic ». Imediat după
promulgare un grup de persoane ce pretindeau a fi teologi în SUA, vreo 250,
conduşi de un profesor de la Universitatea catolică, Charles Curran, preot în
diceza de Rochester, New York a publicat o negare publică a enciclicii şi un
refuz public de a accepta învăţătura. Prin diverese mijloace acest lucru a fost
acceptat şi de alţii. Câţiva au sărit în apărarea Sf. Părinte şi a învăţăturii
tradiţionale a Bisericii, dar au fost alţii şi mai ales teologi care s-au
alăturat Conferinţei episcopilor, cum ar fi Indonezia şi Canada, care erau
notorii pentru căutarea mijloacelor de a evada din adevărul obiectiv din Humanae
Vitae. Mulţi dintre aceştia făceau apel la « conştiinţă ». Conştiinţa, desigur,
e suprema normă a moralităţii, dar n-are valoare dacă nu e legată cu norma
obiectivă a moralităţii care e legea; legea naturală şi legea divină fiind
suprema. Prin urmare, conştiinţa însăşi poate fi eronată şi urmând o conştiinţă
care e îndoielnică sau eronată, aceste chestiuni ar fi, bineînţeles, păcătoase
în ele însele. Cei care sunt în dezacord n-au fost ferm, puternic şi universal
respinşi şi disciplinaţi de autorităţile bisericii. Unele dintre autorităţile
bisericeşti înseşi, în timp ce nu sunt în totalitate în dezacord cu învăţăturile
Papei,sunt permisive în predarea acestor învăţături şi probabil jenaţi cumva de
ele din cauza presiunii copleşitoare asupra scenei culturale a lumii pentru a
accepta contracepţia.
Derogarea de la învăţătura autoritară a bisericii a devenit acceptabilă, iar
transferul de la dezacordul despre acest aspect al moralităţii sexuale spre alte
aspecte ale vieţii bisericeşti, a început cu ardoare, a continuat şi a crescut
în putere până-n ziua de azi. Cred că statistic ar fi putut fi arătat că
majoritatea crimelor homosexuale pedofile comise de unii preoţi din SUA datează
în mare măsură de la dezacordul cu Humanae Vitae şi de la ecoul acelui dezacord.
Dacă cineva afirmă că învăţătura clară a bisericii catolice despre acest aspect
al moralităţii sexuale e o eroare, se poate spune că şi alte aspecte sunt sau ar
putea fi eroare, de asemenea.
Cei care sunt împotriva creşterii populaţiei s-au angajat într-o campanie
viguroasă susţinută de guverne cu fonduri imense pentru a promova limitarea
naşterilor în lume şi mai ales în SUA. Că acest fapt a avut un efect dăunător
asupra Bisericii Catolice în ţara noastră şi nu numai, cred că e fără îndoială.
Într-un număr recent din « Viaţa religioasă », pr. Paul Marx a subliniat cum
mentalitatea contraceptivă a invadat familiile catolice. Asta a avut un efect
dezastruos asupra vocaţiilor la preoţie şi la viaţa religioasă, numărul
persoanelor dintr-o familie e foarte mic şi părinţii se opun ca singurul copil
sau doi să-şi dea viaţa lui Cristos printr-o vocaţie la preoţie sau la viaţa
consacrată.
Separând aspectele unitive şi procreative ale vieţii conjugale, cultura noastră
a deschis uşile către orice fel de perversiune sexuală şi aberaţii sexuale. Dacă
scopul actului sexual e numai pentru a obţine plăcere egoistă şi nu e nici o
nevoie de angajare sau responsabilitate în privinţa acestor tipuri de acte,
atunci aproape că nu există limită faţă de ce fel de acte în acest context ar fi
considerate imorale. Creşterea perversităţii homosexuale şi creşterea căsătoriei
văzută ca o instituţie fără sacrificii sau auto-disciplină, ci doar un vehicul
pentru plăcere personală şi egoistă, e de înţeles în acest context cultural. Pr.
Paul Mankowski a explicat elocvent cum dezacordurile cu Humanae Vitae au dus la
distrugerea unei bune părţi din viaţa religioasă. Din moment ce o persoană
divaghează de la un aspect important şi vital al învăţăturilor morale, nu există
să prevină acelaşi tip de logică pentru a conduce la dezacord nu numai de la
disciplină, dar şi de la multe învăţături doctrinare ale bisericii pe temeiul că
pur şi simplu într-un fel protestant, se face pe sine papă în toate aceste
chestiuni şi decizii.
E uimitor că în zilele noastre mulţi înghit falsa opinie despre populaţie care
susţine că suprapopularea e cauza sărăciei naţionale sau familiale. Această
concepţie s-a dovedit a fi neadevărată în multe feluri. De exemplu, Belgia şi
Olanda sunt unele dintre cele mai dens populate ţări din lume. Şi sunt de
asemenea printre cele mai prospere şi chiar importă muncitori din ţările lumii a
III-a pentru că nu sunt destui care să facă munca care susţine acele ţări
prospere. În timp ce alte ţări cu ar fi Nepal sau Paraguay, de exemplu, sunt
sărace şi au o densitate extrem de mică.
Alt argument ce s-a folosit e că contracepţia va diminua numărul avorturilor.
Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Statistic, în fiecare loc în care se
folosesc contraceptive, există şi multe avorturi. De fapt, în SUA ca şi în alte
locuri, avortul e un mijloc preferat de contracepţie şi e privit şi apărat ca un
tip de prevenire a sarcinii, dar asta nu e decât măcelul ticălos la
nenăscutului. Nu numai că există o relaţie statistică între avort şi
contracepţie, adică ambele merg mână-n mână, dar faptul că multe mijloace
contraceptive şi dispozitive sunt avortive în ele însele, incluzând tipul de
pilulă de control care sunt acum la modă, e trecut cu vederea. De exemplu, IUD
(steriletul), Norplant, Depo-Provera şi aşa mai departe, nu sunt numai
contraceptive, cui sunt şi avortive. Pilula, uneori inhibă ovulaţia, dar mai
adesea împiedică nidarea, ceea ce înseamnă că ovulul care şi-a început viaţa
fiind fertilizat, e împiedicat să se implanteze în uter şi e astfel expulzat.
Aşa numita pilulă « de dimineaţa de după » şi pilula avortivă « fă-o singură »
care intră acum în folosinţă, sunt acte foarte clare a ceea ce Conciliul Vatican
II numeşte crima abominabilă de neconceput a avortului.
Nu se cere multă putere de observaţie să vedem că prezicerile Papei Paul al
VI-lea s-au realizat în mod evident. Promiscuitatea sexuală şi infidelitatea
conjugală sunt mai clare şi mai frecvente ca niciodată. Nici o derogare de la
lege n-a permis, sub deghizarea legilor civile vinovate, promiscuitate mai mare
în cultură şi, din nefericire, chiar şi în multe părţi ale Bisericii catolice.
Femeile sunt degradate în obiecte de satisface re sexuală. Industria
pornografică, cu milioane şi milioane de dolari în SUA, e una din cele mai mari
industrii, iar exploatarea femeilor şi a copiilor e oribilă, în afara oricărei
înţelegeri.
În aceeaşi direcţie, politica de crime din China unde guvernul a dat voie numai
cîte unui copil de familie a rezultat într-un masacru total, abandonul
fetiţelor, iar proporţia de sex în China e de 60-40 în favoarea băieţilor.
Sociologic şi politic vorbind, ce se va întâmpla cu o ţară care e predominant
masculină în câţiva ani ? Aceasta e o ilstrare puternică a ceea ce a spus Papa
Paul al VI-lea şi anume că contracepţia va furniza guvernele nescrupuloase cu
mijloace de a viola libertatea procreativă a supuşilor lor. Una din consecinţele
aparente ale culturii contracepţiei, a violaării şi ignorării învăţăturilor din
Humanae Vitae a fost ce Papa Ioan Paul al II-lea a numit iarna demografică, ceea
ce înseamnăcă multe ţări în Europa, în special Rusia, Italia, Germania, Franţa
şi Olanda sunt sub nivelul de înlocuire a populaţiei în statistici şi că aceste
ţări care importă un mare număr de muncitori din ţările lumii a III-a , în
special musulmane devin foarte rapid ţări unde islamul va deveni religia
predominantă din moment ce musulmanii au mulţi copii. În ţara noastră avem o
situaţie similară. Populaţia SUA creşte, dar aproape exclusiv datorită
imigrării, nu datorită naşterilor. Dacă luăm în considerare numai americanii, şi
noi ne aflăm în descreştere, ceea ce are ramificaţii numeroase politice şi
economice în afară de blestemul lui Dumnezeu care desigur că vine asupra celor
care violează legile pe care le-a scris în natură şi pe care le-a revelat prin
Cristos.
Unul dintre cele mai triste aspecte ale creşterii contracepţiei şi a efectelor
ei, avortul şi infanticidul, promiscuitatea sexuală şi altele, e opoziţia şi
uneori evitarea predicării şi învăţării doctrinei corecte a Bisericii asupra
acestei chestiuni de către episcopi şi preoţi. În deiceza de Lincoln, am
moştenit o puternică şi clară direcţie doctrinară care e contrară curentului.
Predecesorul meu de fercită amintire episcopul Glennon Patrick Flavin în marie
1992 a scris o scrisoare foarte semnificativă cuplurilor catolice despre această
chestiune. A scris-o într-un fel necomplicat şi pastoral aşa cum face
Dumnezeu-păstorul căruia îi pasă de mântuirea turmei. A avut şi continuă să aibe
o rezonanţă frumoasă.
În concluzie, daţi-mi voie să-l citez pe Papa Paul al VI-lea şi apelul final din
enciclica sa Humanae Vitae : « Venerabili fraţi, preaiubiţi fii şi toţi oamenii
de bună voinţă, mare, într-adevăr e munca educării, a progresului şi a dragostei
la care vă chem. Asupra fondării învăţăturii bisericii al cărui sucesor al lui
Petru e împreună cu fraţii săi întru episcopat depozitar şi interpretator, cu
adevărat o muncă mare de care suntem pe deplin convinşi atât pentru lume cât şi
pentru biserică, din moment ce omul nu poate găsi fericirea adevărată spre care
aspiră cu toată fiinţa sa, alta decât în funcţie de legile scrise de Dumnezeu în
natura sa, legi pe care trebuie să le respecte cu inteligenţă şi dragoste.
Asupra acestei munci şi asupra tuturor şi mai ales asupra cuplurilor căsătorite,
invocăm harurile abundente ale Duhului Sfânt şi milos. » Sentimentele lui sunt,
într-adevăr, şi ale mele.
Acest articol a apărut în ziarul Institutului de cercetare a populaţiei « PRI
Reviw » şi a fost postat aici cu permisiune. Vizitaţi
http://www.pop.org
|
