|
| |
Răspunsul catolic atunci cānd sarcina ameninţă
viaţa mamei
Cānd sarcina ameninţă viaţa mamei, e izbitor de imoral să se
ucidă copilul pentru a salva viaţa mamei.
Stabilind un principiu moral ferm, este de asemenea important să īnvăţăm că
eforturile terapeutice intenţionate să salveze viaţa mamei sunt permise chiar
dacă se ştie că astfel de eforturi pot avea efectul nedorit de a omorī copilul.
Orice terapie sau operaţie al cărei scop principal e salvarea mamei, este
permisă, incluzānd de exemplu, chimioterapia pentru a trata cancerul, deşi
chimioterapia va omorī probabil copilul. Astfel de tratamente sunt premise cānd
este evident că fără ele, mama va muri şi, īn consecinţă şi copilul.
O altă situaţie dificilă e prezentă cānd mama are sarcină ectopică
(extrauterină). Un astfel de exemplu e sarcina tubală īn care fetusul nu coboară
normal prin tubul falopian īn uter şi rămāne īn tub unde continuă să crescă. O
astfel de situaţie, dacă nu e remediată, va rezulta atāt īn moartea mamei, cāt
şi a copilului. Este, prin urmare permis să se īndepărteze īn mod chirurgical
copilul din tub pentru a salva viaţa mamei. Aici, intenţia nu e de a omorī
copilul, ci de a-l muta. Cānd tehnologia oferă o destinaţie care va păstra viaţa
fetusului cum ar fi un uter sau un incubator fetusul poate trăi. Altfel,
fetusul, din nefericire va muri, dar nu prin intenţie directă. Prin urmare,
această procedur¬ă este permisibilă īn conformitate cu īnvăţătura morală
catolică. Īn judecare acestor situaţii morale complicate, oamenii de bună
conştiinţă vor vedea că intenţia e importantă.
Īn termeni prudenţi, cele de mai sus nu oferă o excepţie pentru « viaţa mamei ».
Dacă s-ar oferi o astfel de excepţie, ar garanta de fapt, permisiunea morală de
a omorī īn mod direct un copil nenăscut pentru a pune capăt unei sarcini (cānd
viaţa mamei e ameninţată), mai degrabă decāt de a direcţiona atenţia medicală
spre terapii care salvează viaţa mamei şi poate şi pe a copilului, de asemenea.
|
