Rebeliunea umanităţii împotriva planului lui Dumnezeu pentru viaţă
Brian Murphy, Ph. D.
 

Contracepţia condamnată
Contracepţia a fost condamnată de Dumnezeu (Relatarea lui Onan, Gen 38) cu mult înainte să fie instituită Biserica.

Toate bisericile creştine, catolice şi protestante, au condamnat contracepţia artificială până în 1930. Martin Luther a spus că contracepţia este « mai atroce decât incestul sau adulterul » [1]. Relatarea lui Onan (Gen 38) este o bază solidă pentru acest punct de vedere. Mai mult, fiecare teolog protestant înainte de 1930 condamna contracepţia. Sf. Augustin a condamnat contracepţia, referindu-se direct la relatarea lui Onan (vezi Castii Connubii).

Rebelinea protestantă
La Conferinţa anglicană episcopală Lambeth din Londra, din toamna anului 1930, contracepţia a fost acceptată în circumstanţe speciale. Acest lucru a deschis uşa pentru cel mai mare rău pe care lumea l-a văzut vreodată. În acelaşi an, Papa Pius al XI-lea a publicat enciclica « Castii Connubii » (Căsătoria creştină) care menţinea învăţătura că contracepţia artificială era « ruşinoasă şi intrinsec vicioasă ». A spus că « nu există circumstanţe speciale în care soţul şi soţia să nu poată, întăriţi de harul lui Dumnezeu, să-şi îndeplinească cu fidelitate îndatoririle şi să păstreze în căsătorie castitatea nepătată. » (Castii Connubii, 61). Oricum, în trei decade, legea Lambeth a penetrat cea mai mare parte a protestantismului şi restricţiile impuse de conferinţă au fost pierdute.

Rebeliunea seculară
Ajutată de o perioadă de vaste schimbări sociale, o forţă mare în 1930 a fost revoluţia sexuală şi mişcarea controlării naşterilor condusă de Margaret Sanger, care mai târziu a fondat Paternitate planificată. Un oponent acid al creştinismului, Sanger a propus deplină libertate sexuală pentru toţi, în special pentru femei. De asemenea a propus un ferm control al populaţiei şi în mod special printre segmentele largi pe care ea le numea « nepotrivite ». Denunţarea ei persistentă a ajutorului papal pentru familiile catolice numeroase şi atacurile ei pasionate împotriva « sclaviei » femeilor cauzată de sarcinile nedorite, a început să prindă rădăcini în mediile populare, ştiinţifice, în Congres, în biserica catolică şi protestantă.

Rebeliunea catolică
Marea enciclică papală Humanae Vitae a fost publicată de Papa Paul al VI-lea în 1968. Reafirma planul lui Dumnezeu pentru viaţă, furniza o definiţie acceptabilă moral a paternităţii responsabile şi repudia contracepţia. Majoritatea laicilor catolici n-au acceptat-o. Susţinuţi de teologi rebeli, preoţi şi chiar câţiva episcopi, laicii au ignorat învăţătura şi au continuat să folosească contracepţia ; în special « pilula » în număr din ce în ce mai mare. Fie că unii clerici au acceptat sau nu, marea majoritate a clerului a rămas tăcută asupra subiectului. Care este preţul acelei tăceri ?

Preţul unui cler tăcut
Preţul tăcerii este că mulţi din comunitatea noastră practică anumite forme de contracepţie artificială. Astfel, băncile în biserică sunt pliune de oameni care au făcut vasectomii, legări de trompe sau histerectomii. Femeile iau pilule, iar bărbaţii folosesc mijloace de protecţie. Familiile mici sunt din abundenţă, iar familiile mari sunt rare. Aceste lucruri sunt dovedite independent de ratele fertilităţii foarte scăzute în fiecare sector al societăţii până la nivel naţional. Problema ratelor scăzute ale fertilităţii se extinde internaţional în lume. Rata fertilităţii declină în toate ţările planetei.

Planul lui Dumnezeu pentru viaţă abandonat
Dovada că umanitatea a pierdut drumul este evidentă acum în întreaga lume. Nu ne mai înmulţim. 61 de ţări au rata fertilităţii sub nivelul înlocuirii. Rata înlocuirii este de 2.1 copii pe femeie. Doi sunt necesari pentru a înlocui părinţii şi 0,1 pentru a înlocui mortalitatea infantilă şi femeile care nu procrează. O rată a fertilităţii de 2.1 pe termen lung, nu multiplică populaţia, ci doar o menţine. Unele rate ale fertilităţii în ţările catolice sunt foarte joase : Italia (1,2), Spania (1,15) şi Iralnda (1.9). Majoritatea Europei are o medie de 1.4, iar Statele Unite 1.99. Această realitate este bine cunoscută de Guvernul Statelor Unite care anticipează că situaţia actuală cu asigurarea socială care are 4 persoane lucrând pentru fiecare persoană ce primeşte asigurare socială, se va reduce la 2 la 1 până în 2030. Este puţin probabil ca economia să susţină această situaţie. Italia îngroapă mai mulţi oameni decât se nasc. Rusia a pierdut 500 000 din populaţia totală în fiecare an începând cu 1989. Japonia care are o imigrare neglijabilă va pierde 25% din populaţie până în 2050. Nu numai că n-am ascultat de Dumnezeu încetând să ne înmulţim, nici n-am umplut pământul. Australia, un continent aproape de mărimea Statelor Unite, are numai 19 milioane locuitori comparativ cu 280 milioane în Statele Unite. Cea mai mare parte a Americii de Sud este aşa slab populată că nu există telefoane decât în oraşele mari. Întreaga populaţie a lumii poate încăpea în Texas fiecare persoană având un spaţiu de1000 picioare pătrate, ceea ce reprezintă o densitate mai mare decât în San Francisco, dar mai mică decât în Bronx, New York.

Căderera din har
Ce spune Duhul Sfânt Bisericii ? Duhul Sfânt spune că planul de iubire al lui Dumnezeu procreator este înlocuit cu planul nostru egoist de contracepţie. Mentalitatea contraceptivă a infectat Biserica. Un efect major este pierderea harului ce rezultă în orbirea faţă de realitatea înconjurătoare. Se simte o lipsă de veneraţie şi respect pentru planul iubitor procreator al lui Dumnezeu. Părinţii îşi dezvoltă o teamă falsă faţă de impactul economic şi emoţional al copiilor, până la punctul în care copiii nu sunt doriţi. Este o pierdere în a trăi credinţa în Dumnezeu ca furnizor. Relaţiile conjugale se distorsionează printr-o dragoste nesinceră.

Fructul putred
Fiecare “beneficiu” al contracepţiei care a fost promis în anii 60, nu a apărut deloc. În schimb, opusul a ceea ce au promis promotorii s-a întâmplat. Pilula trebuia să îmbunătăţească căsătoriile eliberând părinţii de grija unei sarcini în relaţia lor sexuală. Nu şi-a îndeplinit acea promisiune. De fapt, exact opusul s-a întâmplat. Rata divorţurilor a crescut de la 25% în 1960 până la 50% în 1980 odată cu folosirea largă a pilulei. Deşi au fost implicaţi şialţi factori în creşterea ratei divorţurilor, este greu de spus că pilula a îmbunătăţit căsătoriile. Contracepţia de protecţie trebuia să reducă bolile transmisibile sexual. Dar s a întâmplat opusul. Pilula trebuia să reducă avorturile. De fapt, clinicile unde se fac avorturi dau pilule gratuite clientelor pentru că ştiu că este o afacere bună. Cam 50% din avorturi sunt datorate eşecului contracepţiei. Cei care susţin avortul ştiu că contracepţia eşuează şi că femeile, cu sau fără partenerii lor, vor dori un avort.

Există o pierdere a respectului pentru autoritatea învăţăturilor morale ale Bisericii. Cei care nu pot avea încredere în învăţăturile morale ale Bisericii despre contracepţie, nu vor avea încredere în Biserică nici în alte domenii, cum ar fi avortul, deopotrivă. Cam 22% (60 milioane) din naţiune este catolică. Cu toate acestea sondajele de la clinicile avortive arată că femeile catolice sunt predispuse ca orice alte femei să facă un avort. A fi catolic nu pare să fie o diferenţă !

Toate metodele pe care o femeie le foloseşte pentru a-şi avorta copilul, sunt aceleaşi pe care le foloseşte pentru a justifica contracepţia. Avortul urmează contracepţia aşa cum noaptea urmează după zi.

Votul imoral
În cele din urmă ajungem la arena politică unde se depune atâta efort de atâţia care luptă împotriva avortului. Se organizează marşuri, se expun banere, se roagă şi se cheltuiesc sume uraişe pe lobby, dar situaţia politică regresează. Concepţia contracepţiei este aşa de perversă şi de răspândită, încât cauzează o lipsă de interes în cauzele pro-life şi duce la vot imoral. În 1992, cam 44% din cetăţeni au votat pentru Bill Clinton. Cam 44% din catolicii care au votat au făcut-o pentru Bill Clinton. A fi catolic nu a părut a fi vreo diferenţă. Bill Clinton a votat de două ori actul prin care era de accord cu avortul. După alegerile din 1996, sondajele au arătat că 53% dintre catolicii care au votat, au făcut-o pentru Clinton. În 1998, în California, 58% din voturile totale pentru guvernator au fost pentru Gray Davis : Gray Davis şi-a promovat cu aviditate poziţia politică pro-avort şi, câştigând alegerile, furnizează acum milioane de dolari la bugetul statului pentru a finanţa clinicile unde se practică avortul. Dintre catolicii care au votat 58% au făcut-o pentru Gray Davis. Din nou, a fi catolic, n-a însemnat o diferenţă. Votul necreştin pentru Davis a fost cumva mai mic : 47%, dar totuşi o mărturie slabă a valorilor pro-life. Procentajul ar trebui să fie 0.Vezi Decepţia contracepţiei pentru mai multe informaţii şi referinţe statistice.

Organizaţia politică conducătoare pro-life de lobby din ţară, Dreptul naţional la viaţă, refuză să ia poziţie privind contracepţia. De asemenea, organizaţia pare oarbă la rolul ei în conducerea luptei împotriva morţii.

Uneltele Satanei
Satana vrea să distrugă rasa umană şi planul lui Dumnezeu pentru viaţă. Are acum unelte care depăşesc cu mult puterea plăgii şi a sabiei. Contracepţi adeja a redus rasa umană mai mult decât războaiele şi bolile. Papa Ioan Paul al II-lea nota în scrisoare sa enciclică « Evangelium Vitae » că declinul moral pare mai mare acolo unde « Învăţătura Bisericii despre contracepţie este respinsă ». Subliniază că : « contracepţia şi avortul sunt adesea strâns legate, ca fructe ale aceluiaşi copac ». (vezi Evangelium Vitae, cap 1-13). Nu mai este necesar să apărăm Humanae Vitae cu argumente teologice şi filozofice. Fructul putred al generaţiei contracepţiei vorbeşte de la sine. Contracepţia aparţine culturii morţii.

Căiţi-vă şi veţi fi salvaţi !
Pentru oamenii de bună-voinţă, singurul drum de întoarcere este să se căiască şi să accepte planul lui Dumnezeu pentru viaţă. Laicii trebuie să se căiască pentru practica rea a contracepţiei. Clerul trebuie să se căiască pentru tăcerea lui, pentru frica de a vorbi tare şi pentru falsa lor învăţătură.

Strategia lipsă
Există 300 000 de amvoane în Statele Unite. Din aceastea 19 000 sunt catolice. Fiecare amvon aparţine unei organizaţii parohiale cu un buget annual de aproximativ 200 000$. Aceasta se ridică la un total de 60 miliarde $. Nimeni nu poate spune că forţele pro-avort, care cheltuiesc milioane de doalri depăşesc forţele pro-life. Problema este că amvoanele sunt paralizate ! Prin urmare, o strategie pro-life de succes trebuie să includă reînnoirea şi reîntinerirea clerului cu învăţături morale, în special cu planul luiDumnezeu pentru viaţă şi cu răul contracepţiei artificiale, avortului şi eutanasiei.

Profeţie
“Cultura morţii nu va fi învinsă până nu se va renunţa la contracepţie”.

Restituire şi mântuire
Isus Cristos este autorul vieţii, vindecătorul, Răscumpărătorul, furnizorul vieţii din belşug şi dătătorul vieţii eterne. Aceia care sunt chemaţi să predice şi să înveţe sunt, deci, constrânşi să proclame planul lui Dumnezeu pentru viaţă, să avertizeze împotriva oricărui rău care atacă planul şi să cheme oamenii în mod direct să se căiască de rebeliunea lor împotriva planului lui Dumnezeu pentru viaţă.

Legislaţie
Aceia care aleg planul liu Dumnezeu pentru viaţă vor fi mai înclinaţi să voteze pro-life. Apoi pot fi date legi care să protejeze viaţa umană. Numai atuci, contracepţia, avortul, eutanasia şi cultura morţii vor fi istorie.

[1]. Charles D. Provan, Biblia şi controlul naşterilor, Monogahelia, PA, Zimmer Printing, 1989, 81.
 

Sus
Decepţia contracepţiei
 

Contactaţi-l pe Brian Murphy cu întrebǎri sau comentarii. Brian Murphy

Prima Pagina Engleză  Relatarea lui Onan Enciclici  Populaţie  Căutare