Humanae Vitae – primii 35 de ani

Rev. Charles J. Chaput O. F. M. Cap.

Dacă luaţi un număr din luna aceasta a revistei « Weired », veţi citi trista poveste a unui om de afaceri care deţine site-ul sex.com. Vedeţi, când a preluat site-ul a presupus că va fi o maşină de făcut bani. Cam jumătate din toate site-urile din lume sunt legate de pornografie şi datorită encriptării cardurilor de credit, unele sunt chiar foarte lucrative.

Encriptare înseamnă că oricine are un card de credit şi o conexiune rapidă la internet se poate lega şi cumpăra 10 sau 20 sau 60 de minute de pornografie live. Şi se poate simţi în siguranţă – sau cel puţin destul de în siguranţă – că numărul cardului de credit va rămâne privat.

Desigur, pentru că mulţi folosesc encriptarea, preţul a scăzut. Şi pentru că internetul e descentralizat şi camerele web sunt acum foarte ieftine, oricine, oriunde poate deschide un site porno live. Mii de studenţi şi oameni căsătoriţi au făcut asta, pentru a adăuga un pic de plus venitului lor.

Aşa că acum deţinătorul sex.com are milioane de competitori care-l pun în presiune financiară. La începutul articolului din Weired el spune reporterului că e rezervat în ceea ce priveşte bestialitatea – acesta e cuvântul pe care-l foloseşte « rezervat » şi nu afişează aşa ceva pe site. La sfârşitul articolului competiţia îl obligă să-şi ajusteze principiile şi îşi leagă site-ul de o varietate de site-uri ce conţin bestialitate.

În 1969, la mai puţin de un an după ce papa Paul al VI-lea a publicat Humanae Vitae, guvernul a început un mic proiect numit ARPANET. ARPANET-ul era un acronim. Însemna un experiment de internet sponsorizat de Agenţia de cercetări a proiectelor avansate de la departamentul apărării. Vedeţi, până atunci, industria computerelor considera calculatorul ca pe o foarte rapidă maşină aritmetică: 1+1=2; 2+2=4. Guvernul voia să încerce ceva nou. Voia să testeze calculatoarele ca reţele care ar măcina informaţiile geometric şi logaritmic. Voia să vadă cât de rapid marile centre de cercetare cum ar fi Princeton şi Stanford ar putea să-şi împartă informaţia. Şi voia şi un mod de a răspândi abilităţile naţionale de « comandă şi control » astfel încât un atac nuclear să nu ne şteargă conducerea dintr-o lovitură.

Aceasta era ideea din spatele Arpanetului. Arpanetul a devenit internetul. Şi 35 de ani mai târziu avem e-mail şi conferinţe video şi biblioteci on-line. Şi avem şi sex.com şi o mulţime de alte site-uri porno ca acesta sau mai rău.

Arpanetul ne ajută să înţelegem ce savantul Edward Tenner a vrut să spună că tehnica are obiceiul de a muşca. Mereu se răzbună cu consecinţe neintenţionate. Nu suntem niciodată atât de deştepţi precum credem. Gutenberg a creat tiparul pentru a distribui artă catolică bună. Luther l-a folosit pentru a-şi conduce reforma protestantă. Am inventat automobilul pentru a ne mişca mai repede, şi aşa e. Dar avem şi super-autostrăzi, poluare sonoră şi o gaură în startul de ozon ca parte a afacerii.

Am creat pilula de control a naşterilor pentru a spaţia copiii într-o căsătorie mai raţional. Ceea ce am obţinut a fost o rată scăzută a naşterilor, confuzii de sex, căsătorii şi familii distruse şi un circ de disfuncţionalităţi sexuale.

Nu suntem niciodată atât de deştepţi pe cât credem – şi rar suntem umili. Şi cred că geniul enciclicei Humanae Vitae constă în faptul că Paul al VI-lea a înţeles problema mai devreme ca oricine şi a avut curajul s-o spună şi a avut dragostea şi speranţa de a ne chema înapoi la identitatea nostră ca creştini – la vocaţia de a coopera cu Dumnezeu în creearea noii vieţi care reînnoieşte faţa pământului.

Citesc Humanae Vitae la fiecare doi ani. Şi uneori zâmbesc pentru că e clar că n-a fost scrisă de-un american. Traducerea engleză începe să vorbească despre « cea mai serioasă datorie de a transmite viaţa umană ». Majoritatea tinerilor a căror căsătorie o văd, nu experimentează dragostea lor ca “datorie”. Căsătoria e o vocaţie aşa că are responsabilităţi foarte serioase dar nu e ca la armată.: obligatorie. Tinerii se îndrăgostesc, se pierd unul în altul şi văd copiii ca pe un fruct al dragostei lor.

Dragostea în căsătorie e o fericire enormă şi, uneori, teologii şi savanţii pot uita asta când vorbesc despre aceste chestiuni. Dar Humanae Vitae nu are nevoie să fie perfectă. Are nevoie să fie doar frumoasă şi adevărată - şi este. Şi nu e nevoie să fim teologi să vedem de ce. Doar trebuie să revedem faptele din ultimii 35 de ani.

Mai întâi, în enciclica sa, Paul al VI-lea a avertizat că folosirea largă a contracepţiei va duce la « infidelitatea conjugală şi scăderea generală a moralităţii ». Treizeci şi cinci de ani mai târziu suntem departe de afi şocaţi de ceva aşa plictisitor ca adulterul. Trăim într o ţară unde chiar şi ideea de căsătorie e sub asaltul legilor şi tribunalelor.

În al doilea rând, Paul al VI-lea a avertizat că contracepţia va transforma femeile în « nişte instrumente ale plăcerii egoiste care nu mai sunt văzute ca tovarăşe respectate şi iubite ale bărbatului ». Treizeci şi cinci de ani mai târziu, industria porno a scăpat de sub control şi abuzul în căsătorie e o epidemie naţională.

Pornografia nu e o dependenţă cu oportunităţi egale. Cu precădere exploatează femeile şi apelează la cele mai rele instincte ale omului. Subminează fertilitatea în inima căsătoriei. Şi, făcând asta, contracepţia a ieftinit şi-a vulgarizat toate relaţiile dintre bărbat şi femeie.

În al treilea rând, Paul al VI-lea a avertizat că contracepţia « va plasa o armă periculoasă în mâinile acelor autorităţi publice cărora nu le pasă de exigenţele morale ». Nu e întâmplător că iranienii au atacat Birourile de planificare familială din Teheran în1979, înainte de a ataca ambasada SUA. Politica SUA de control a populaţiei e o armă a intereselor de securitate naţională. Servesc interesele controlând sărăcimea.

Dacă vrem să înţelegem de ce mulţi musulmani urăsc America, un motiv bun ar fi că prea mulţi dintre noi nu mai credem în viaţă. Prea mulţi dintre noi nu ne putem imagina un viitor dincolo de orizontul proproiului confort. Transformăm controlul naşterilor şi avortul într-o formă de idolatrie. Facem din aceste două păcate o scuză pentru promiscuitatea noastră – şi apoi încercăm să forţăm infertilitatea pe oamenii din ţările în curs de dezvoltare ca să nu fie mai mulţi ca noi.

În mai puţin de 100 de ani, Europa ar putea fi un continent musulman. Motivul e foarte simplu. Europenii folosesc contracepţia până vor dispărea. Dar copiii nu sunt un virus. Dumnezeu e un Dumnezeu al vieţii abundente şi dacă europenii nu vor acel dar, atunci alţii care cred în noua viaţă vor moşteni viitorul, pentru că o merită.

În al IV-lea rând, şi-n cele din urmă, Paul al VI-lea a avertizat că contracepţia va induce în eroare fiinţele umane pentru a crede că au puteri nelimitate asupra trupurilor lor.

Dragostea în căsătorie e sămânţa care reînnoieşte ceea ce înseamnă să fii « uman » într-o perioadă în care s-a uitat scopul vieţii umane.

Contracepţia ne încurajează să ne temem de propria noastră natură organică. Transformă persoana umană în ţinta propriilor noastre unelte.

Bineînţeles că nu vindem produsele astfel. Vindem pilula de control arătând femei tinere, suple, care se distrează şi fac lucruri romantice. Şi vorbim despre riscurile de sănătate cu voce scăzută şi rapid, în acelaşi fel în care vorbim despre pilulele pe care le luăm pentru a atrata herpesul genital, care e altă boală ce s-a răspândit mult în ultimele trei decenii.

Când C. S. Lewis a scris: „Abolirea omului“, se îngrijora despre acelaşi tip de dispreţ pentru persoana umană pe care-l vedem în tehnologia de control a naşterilor. Lewis a scris că o adevărată ştiinţă umană „nu va face nici mineralelor, nici vieţii vegetale ceea ce amenină ştiinţa modernă să-i facă omuului însuşi“. Facem reclamă ştiinţei ca salvatoarea noastră din boală sau inconveniente sau „ sarcină nedorită“ şi bineînţeles că este – dar foarte uşor devine exact opusul. Poate deveni duşmanul a tot ceea ce înţelegem prin „uman“. E normal acum pentru biologi şi experţi în calculatpare să vorbească despre corpul uman ca „wet-ware“ – ca şi când carnea noastră şi sângele ar fi scoica externă pentru soft-ware-ul interior uman.

Dacă sunteţi interesaţi de aceste chestiuni şi vreţi o sperietură pe cinste citiţi „Vârsta maşinilor spirituale“ de Ray Kurzweil, unul din cei mai inventivi gânditori ştiiinţifici din zilele noastre. El spune că înainte de sfârşitul secolului XXI, distincţiile dintre natura umană şi cea a maşinilor vor dispărea. Datorită creşterii rapide a inteligenţei maşinilor, Kurzweil sugerează că „fiinţele umane nu vor mai fi cele mai inteligente sau cele mai capabile entităţi de pe planetă... [Prin urmare] prima chestiune politică şi folozofică [a secolului următor] va fi definiţia a cine suntem şi ce însemnă a fi uman.

Dacă asta se înâmplă sau nu – dacă chiar e nevoie să ne îngrijorăm de maşinile care ne fac învechiţi – nu-şi poate da seama. Multe din minţile luminate a uitata deja ce înseamnă a fi uman.

Fie că suntem preoţi sau laici, teologi sau casnici nu trebuie să lucrăm prea mult pentru a vedea adevărul din Humanae Vitae. E în jurul nostru. Paul al VI-lea a fost profetic. Prin enciclica sa a avut dreptate din nou, din nou şi din nou. Cei 35 de ani de la promulgare sunt de netăgădiuit. Toate avertizările lui s-au întâmplat. Singurul motiv pentru care mulţi catolici nu sunt de acord cu ea, e pentru că a face asta, ar însemna să admită că 35 de ani de atac asuprsa bisericii pentru învăţătura ei au fost greşiti. Şi asta ar cere căinţă şi convertire – şi pentru prea mulţi din generaţia mea, e prea multă muncă şi e prea târziu în viaţă. Şi asta e o mare tristeţe.

Dar nu e o tristeţe pentru voi, cei de astăzi. Sunteţi aici pentru că aveţi o foame pentru ce e drept şi pentru că încercaţi să ttrăiţi mesajul din Humanae Vitae. Probabil nu veţi şti în această viaţă cum credinţa voastră atinge preoţii şi oamenii din jur. Aşa că vreau să folosesc cele câteva minute care mi-au mai rămas să vă mulţumesc şi să vă încurajez să fiţi drepţi. Vieţile voatre sunt diferite. Fidelitatea voastră dă speranţe şi altora. Aşa că fiţi fericiţi cu darul care vi s-a dat.

Căsătoria creştină e un ecou în carne umană a dragostei din Sfânta Treime însăşi. Dragostea aceea e activă. Creează viaţă umană. Dragostea în căsătorie e sămânţa reînnoirii a ceea ce înseamnă să fii “uman” într-o perioadă în care s-a uitat scopul vieţii umane. În fiecare moment al fiecărei zile o mamă şi-un tată învaţă, ghidează şi se sfinţesc unul pe altul şi pe copiii lor. De asemenea, dau mărturie despre dragostea lor lumii de dincolo de căminul lor.

Structura căsătoriei voastre, când o fructificaţi cum trebuie şi o trăiţi cu credinţă – vă propulsează în afară, spre lume ca şi în interior unul spre altul şi spre copii. Sfântul Augustin a spus odată : « Să fii credincios în lucruri mici e un lucru mare ». Trăindu-şi vocaţia, un soţ şi o soţie devin cea mai importantă celulă vie a societăţii. Căsătoria e fundaţia şi garanţia familiei. Şi familia e singura fundaţie sigură şi garantă a societăţii.

În familie învaţă un fiu că e iubit şi are valoare. Observându-şi părinţii, o fată învaţă loialitatea, curajul şi grija necondiţionată pentru alţii – lucruri care dau viaţă societăţii. Adevărul e întotdeauna cel mai convingător, nu când citim despre el într-o carte sau auzim despre el într-o clasă, dar când îl vedem în acţiunea altora.

De aceea familia trebuie să fie « un sanctuar al iubirii ». Cel mai bine putem vedea dragostea lui Dumnezeu când noi înşine suntem fructul tandreţii părinţilor noştri. Cel mai bine putem modela fidelitatea când o vedem modelată de tatăl şi mama noastră. Dragostea trăită bine e cel mai frumos argument pentru Dumnezeu şi e argumentul de netăgăduit pentru sanctitatea persoanei umane.

Natura condiţiei noastre umane e că fie creştem, fie murim. Trebuie să alegem viaţa sau moartea. Nu e alegere de mijloc. În Deuteronom, Dumnezeu spune poporului : « V-am pus în faţă viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alegeţi viaţa, ca voi şi urmaşii voştri să trăiţi. ».

Contracepţia e alegerea refuzării vieţii. Sterilizarea deliberată şi atacul asupra noii vieţi e alegerea morţii. Dar fiecare căsătorie care-şi pune încrederea în Dumnezeu şi rămâne deschisă procreării e o puternică alegere pentru viaţă. Şi e pentru gloria bisericii ca în faţa ostilităţii lumii moderne, să păstreaze cuvântul Creatorului – alegeţi viaţa –şi să fie vii în inimă.

Fiecare vocaţie e chemare la sfinţenie. Căsătoria şi familia sunt probabil cel mai mare exemplu al acestei chemări. În limbajul de fiecare zi folosim cuvântul « bun » şi « sfânt » aproape cu acelaşi înţeles. Dar cele două cuvinte nu înseamnă acelaşi lucru.

« Sfânt » vine de la cuvântul evreiesc Kadosh. Înseamnă « altul decât » noi. Drumurile sale nu sunt cele ale lumii. De aceea Sfântul Paul ne spune în scrisoarea către Romani : « Nu fiţi ca cei din lume ». Alegeţi dragostea, nu ura. Alegeţi viaţa, nu moartea. Alegeţi sacrificiul de sine, nu adorarea de sine.

În cei 32 de ani de preoţie, am văzut din nou şi din nou că inima e făcută pentru adevăr. Oamenilor le e foame după adevăr – şi-l aleg de obicei dacă e prezentat clar şi cu convingere. Şi aici stă nevoia pentru fiecare căsătorie creştină pentru a fi misionară în esenţă. Cuplurile căsătorite care urmează modelul dragostei lui Cristos în familie, care se roagă şi se închină cu copiii, citesc scripturile – devin faruri pentru ceilalţi.

Dar familiile noastre au de asemena nevoie să-şi recapete un zel exterior despre viaţa de familie însăşi, despre răspândirea evangheliei, învăţarea credinţei şi făcând muncă apostolică. Evanghelia lui Matei ne spune : « Duceţi-vă, faceţi discipoli în toată lumea ». Nu adaugă : « ...dacă nu sunteţi căsătoriţi ». Epistola lui Iacob ne spune că credinţa fără fapte e moartă. Nu adaugă « ...dacă nu cumva aveţi copii ».

Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al vieţii, abundenţei, salvării şi bucuriei. Acesta e mesajul din Humanae Vitae – o apărare a sfinţeniei vieţii umane, o apărare a demnităţii persoanei umane drept « colaboratori liberi şi responsabili ai lui Dumnezeu – creatorul. » De aceea Paul al VI-lea şi-a numit enciclica Humanae Vitae. Asta înseamnă în latină « despre viaţa umană ».

Isus a spus : « Am venit să aveţi viaţă şi să o aveţi din belşug » (In 10,10). Îl credem sau nu ? Suntem misionarii săi prin natură şi mandat. Familiiile catolice fie vor răspândi cu pasiune şi bucurie credinţa lor catolică, fie nu vor avea credinţă catolică să împartă.

Dar, bineînţeles, suntem aici azi pentru că Dumnezeu nu va lăsa să se întâmple asta. Aşa că să ne rugăm unul pentru altul începând chiar de acum ca această conferinţă azi, acest moment de prietenie pe care Dumnezeu ni l-a dat ca pe un dar... să devină pentru fiecare dintre noi nişte mici, noi Rusalii, o renaştere a Bisericii în inimile noastre pentru propria mântuire, mântuirea familiei şi a lumii.

Rev. Charles J. Chaput, O. F. M. Cap arhiepiscop de Denver. Acest discurs a fost prezentat la o conferinţă arhidiecezană în Denver, celebrând a 35-a aniversare a Humanae Vitae. Conferinţa a fost sponsorizată de biroul arhidiecezan pentru căsătorie şi familie al cărei director e Steve Weidenkopf. Conferinţa a marcat concluziile activităţii din Denver pentru săptămâna naţională de NFP. Discursul e postat aici, pe www.godsplanforlife.org cu permisiune.
 

Contactaţi-l pe Brian Murphy cu întrebǎri sau comentarii. Brian Murphy

Prima Pagina Engleză  Relatarea lui Onan Enciclici  Populaţie  Căutare